Cercetarea arheologică de la Beclean - Băile Figa, jud. Bistriţa-Năsăud

Campania 2014

În perioada septembrie-octombrie 2014, Muzeul NaÅ£ional al CarpaÅ£ilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, în parteneriat cu Universitatea Exeter din Marea Britanie, Complexul Muzeal BistriÅ£a-Năsăud ÅŸi Muzeul Bucovinei Suceava, a derulat cercetări arheologice sistematice în situl de la Beclean - Băile Figa, jud. BistriÅ£a-Năsăud. Cercetarea arheologică de la Băile Figa, este inclusă în programul naÅ£ional de cercetare arheologică sistematică (AutorizaÅ£ie Nr. 20/2014, Cod RAN: 32492.02) ÅŸi s-a realizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.

Situl arheologic Băile Figa este situat pe teritoriul oraÅŸului Beclean (jud. BistriÅ£a-Năsăud) – între cartierul Podirei ÅŸi satul Figa, în vecinătatea nemijlocită a staÅ£iunii balneare Băile Figa. Situl a fost descoperit în anul 1977 de I. Chintăuan. Începând din anul 2007, un colectiv de cercetare româno-britanic coordonat de Valerii Kavruk ÅŸi Anthony F. Harding, a realizat cercetări arheologice sistematice.

Cercetarea arheologică din anul 2014, este coordonată de Valerii Kavruk (responsabil ÅŸantier) ÅŸi Dan Buzea (membru în colectivul de cercetare ÅŸi responsabil de sector). Echipa de cercetare din cadrul proiectului este formată din Anthony F. Harding, Adela (MateÅŸ) Kovacs, Alexandru Popa, Călin Dan Åžtefan, Maria Magdalena Åžtefan, Bogdan-Petru Niculică ÅŸi Constantin Emil Ursu.

Rezultatele cercetărilor din anul 2013, au scos în evidenţă un context arheologic relevant în vederea reconstituirii modului de exploatare a sării în preistorie de la Băile Figa, fiind descoperite în acelaÅŸi context arheologic: roca de sare, troace scobite din lemn masiv (3 piese), jgheaburi dispuse în lanÅ£, o scară, structuri formate din garduri circulare din pari cu nuiele împletite, structuri cu garduri sau pereÅ£i din scânduri verticale, ciocane de minerit ÅŸi fragmente ceramice.

În campania din anul 2014, s-a lucrat în zona estică a SecÅ£iunii XV (S.XV), deschisă în sectorul central-sudic al sitului, pe malul drept al Pârâului Sărat ÅŸi cercetată parÅ£ial în campaniile anterioare.

În stratul de nămol a fost descoperită ÅŸi dezvelită o structură din lemn (gard), de formă circulară cu diametrul de 1,9 m, delimitată de un perete format din nuiele împletite ÅŸi pari verticali înfipÅ£i în nămol. În interiorul acestui perimetru, aproximativ în centru, a fost descoperită a doua structură din lemn (gard), de formă circulară cu diametrul de 0,9 m, formată din nuiele împletite ÅŸi pari înfipÅ£i în nămol. Cele două structurii din lemn, de formă circulară, erau utilizate probabil pentru acumularea slatinei în interiorul acestui perimetru (ex: fântână amenajată în scopul extragerii ÅŸi utilizării apei sărate).

La 0,3 m sud de structura de formă circulară, în nămolul sărat, a fost descoperită partea superioară a unei troace din lemn (Troaca nr. 7), aflată în poziÅ£ie orizontal-oblică ÅŸi scobită dintr-un trunchi masiv de copac (diamentrul de cca. 45 cm).

Structurile circulare din lemn, aflate în apropierea troacelor (Nr. 4-7) puteau fi parte a sistemului de stocare provizorie a sării geme extrase prin utilizarea troacelor din lemn (prevăzute cu perforaÅ£ii) pentru havarea masivului de sare cu ajutorul jeturilor de apă.

În prezent, pentru încadrarea vestigiilor din S.XV sunt disponibile câteva datări obÅ£inute prin metode ÅŸtiinÅ£ifice:

-                            datarea prin metoda dendrocronologică a 8 probe de lemn (stejar), efectuate de Laboratorul de Dendrocronologie de la Institutul Arheologic German de la Berlin, care datează între 1122 ÅŸi 962 î. Hr;

-                            datarea prin metoda radiocarbon (¹⁴C), Troaca nr. 4, conform analizelor efectuate la Laboratorul din Oxford, aceasta este datată în perioada 900-800 cal B.C.

Încă din cele mai vechi timpuri sarea a fost apreciată de oameni drept o resursă naturală deosebit de valoroasă. Astăzi, fie că o găsim la suprafaÅ£a sau în adâncurile pământului ori în izvoare sărate, profităm la maxim de calităţile sale deosebite. Folosim sarea la prepararea ÅŸi conservarea hranei, în scop terapeutic, în domeniul cercetării etc. Însă, dacă astăzi ÅŸtim cum să exploatăm sarea ÅŸi cum să beneficiem de proprietăţile sale, ne întrebăm oare cum stăteau lucrurile cu mii de ani în urmă? Cum era exploatată ÅŸi folosită sarea în preistorie?

În prezent, cele mai importante descoperiri arheologice cu privire la exploatarea sării provin din zona Subcarpatică a Moldovei (mil. VI-V î.Hr.) ÅŸi cele de la Beclean - Băile Figa (mil. III î.Hr.), unde s-au descoperit unele dintre cele mai vechi exploatări miniere ale resurselor de sare gemă din Europa.

Situl de la Băile Figa reprezintă un monument al mineritului preistoric ÅŸi medieval al sării, unic în sud-estul Europei. Cercetările din anul 2014 a adus noi elemente care completează imaginea asupra tehnicilor de exploatare a sării folosite în perioada finală a Epocii Bronzului.

Manager

Dr. Valerii Kavruk

Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Muzeograf IA

Secţia Cercetarea, Conservarea şi Valorificarea Patrimoniului

Dr. Dan Buzea